Această afirmație subliniază că magicienii sunt mai interesați să ofere un spectacol captivant și să păstreze misterul trucurilor lor decât să păstreze secretele în sine departe de ochii publicului.

Într-adevăr, trucurile de magie pot fi impresionante și fascinante atunci când sunt prezentate în mod corespunzător. Există o serie de trucuri istorice celebre în lumea magiei, însă chiar și în era informației, multe dintre aceste trucuri rămân mistere nerezolvate. Deși există cărți care oferă explicații detaliate pas cu pas pentru diverse scamatorii, trucuri celebre precum eliberarea lui Houdini dintr-o cutie de lemn complet sigilată și aruncată în apă sau dispariția Statuii Libertății continuă să stârnească curiozitatea publicului și să rămână enigme.

Harry Houdini, în timpul vieții sale, a dezvăluit câteva secrete ale celor mai faimoase trucuri ale sale, concentrându-se în special pe trucurile de eliberare. Cu toate acestea, există încă multe trucuri necunoscute despre care publicul nu are cunoștință. Astfel, misterele și secretele din spatele unor trucuri magice continuă să fascineze și să inspire admirație în lumea iluzionismului.

Eliberarea din cutie subacvatică

Trucul: Încătuşat, Harry Houdini a intrat într-o cutie de lemn, fixată cu cuie şi lanţuri. Aceasta a fost ridicată de o macara în East River din New York şi scufundată. 150 de secunde mai târziu, Houdini avea să iasă la suprafaţa apei, eliberat din cutie şi de legăturile sale.

Cum a făcut: Lada utilizată pentru acest truc a fost creată special în acest scop. Lada avea mici orificii care asigurau o respirație ușoară pentru Houdini în timp ce aștepta să fie plasată în cutie. Aceste găuri au contribuit, de asemenea, la scufundarea lăzii în apă. La prima vedere, lada părea să fie închisă ferm cu ajutorul cuielor, dar una dintre părțile cutiei era fixată printr-o balama la interior. În timp ce Houdini era ridicat cu ajutorul unei macarale, într-o poziție în care nu putea fi observat, el își elibera cătușele (cheile erau ascunse în prealabil). Apoi, atunci când lada a lovit apa și a început să se scufunde suficient, magicianul deschidea cu grijă balama și ieșea din cutie, înotând spre suprafața apei.

Dispariţia Statuii Libertăţii

Într-un episod în direct al emisiunii CBS din 1983, David Copperfield a realizat o iluzie incredibilă: a făcut ca Statuia Libertății să dispară. În timpul spectacolului, publicul, echipa de televiziune și scena se aflau pe o platformă de unde puteau vedea Statuia Libertății în depărtare. Pe acea platformă se aflau două schele ornate cu lumini. Copperfield a ridicat o cortină între schele pentru a ascunde statuia și a ținut un scurt monolog despre importanța libertății. Apoi, cortina a căzut, luminile s-au aprins și, miraculos, Statuia Libertății a dispărut.

Cum a făcut: Platforma pe care se afla publicul era, de fapt, o platformă rotativă. Vibrațiile generate de mișcarea acesteia au fost înmascate de muzica puternică care răsuna prin difuzoare în timp ce Copperfield vorbea cu voce tare peste zgomot. Atunci când perdeaua a căzut, platforma s-a pus în mișcare, ascunzând astfel statuia de vedere din cauza unuia dintre schele. Lumina puternică care încadra schelele a contribuit și ea la mascarea statuii din spatele lor, fiind atât de strălucitoare încât nimeni nu putea vedea statuia în spatele acelei iluminări.

Femeia care pluteşte

Trucul special de levitație pe care îl describi a fost popularizat de magicianul Harry Kellar la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Există diferite variante ale acestui truc, dar toate implică prezența unui asistent care se află pe o scândură susținută de două scaune și acoperită cu folie sau material. Asistentul este "hipnotizat" sau "indus în transă", iar apoi scaunele sunt îndepărtate, dar persoana rămâne într-o stare de levitație. În timp ce plutește, magicianul trece un cerc deasupra persoanei care levitează, pentru a demonstra că nu există fire sau alte obiecte care să o țină în sus.

Cum se face: Placa este ataşată de o tijă de metal, din spatele magicianului. Tija este ascunsă de vederea publicului la picioarele iluzionistului şi este ataşată de „masă‟ într-o formă de „S”, care permite cercului să treacă şi să fie eliberat. În unele variante ale trucului, tija poate fi deplasată în sus şi în jos prin butoane ascunse în platformă şi acţionate de picioarele iluzionistului.