Secretul bancar ar fi trebuit abolit până în 2014, când guvernele a cel puțin 50 de țări, inclusiv Elveția, au convenit să facă schimb de informații cu privire la bunurile și depozitele cetățenilor altor țări.

Într-o țară în care de mai bine de 80 de ani se incriminează dezvăluirea de informații despre clienții băncilor, Comisia pentru Economie și Fiscalitate a Parlamentului Elvețian începe să studieze revizuirea legislației relevante, respectiv articolul 47 din Constituția Elveției, care instituie secretul bancar și interzice orice informație privind conturile băncilor elvețiene, chiar dacă ar fi în interes public.

Este de așteptat ca comisia să își prezinte propunerile până vineri.

Schimbarea de atitudine a Elveției se datorează presiunii puternice din partea Națiunilor Unite.

Potrivit informațiilor prezentate de ziarul britanic The Guardian, raportorul Irene Kahn subliniază într-o scrisoare adresată guvernului elvețian că articolul 47 este o încălcare a dreptului internațional și a drepturilor omului. Kahn subliniază că secretul bancar ”este de obicei o trăsătură a regimurilor autoritare”.

Activitatea comisiei a fost generată și de scurgerea de informații din februarie privind conturile celei de-a doua bănci ca mărime din Elveţia, Credit Suisse.

O verificare efectuată la cel puțin 30.000 de clienți a arătat că Credit Suisse ține de decenii conturi ale persoanelor implicate în tortură, trafic de droguri, spălare de bani, corupție și multe alte infracțiuni grave.

Presiune din partea Națiunilor Unite

Ca practică și tradiție elvețiană, secretul bancar există din aproximativ 1700, dar a fost promulgat prin lege în 1934.

Combinat cu neutralitatea tradițională elvețiană, secretul bancar a fost acuzat că a oferit un refugiu oficial oficialilor naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce directorii Băncii Elveției au fost acuzați că au colaborat cu Hitler și că au facilitat oficialilor regimului nazist să fugă cu averea pe care o adunaseră prin jefuirea țărilor și proprietăților evreiești.

În 2015 Elveția a extins sfera de aplicare a legii secretului bancar astfel încât interdicția să se aplice jurnaliştilor şi bineînţeles oricărei persoane care ar dori să informeze organele fiscale din alte ţări.

Pe scurt, jurnaliştii care au luat parte la investigaţii şi au scos la lumină faptele controversate în februarie sunt în pericol de a fi acuzați, motiv pentru care presa elveţiană evită să se implice în această problemă.

Prin urmare, ONU a abordat problema, deoarece, după cum a subliniat raportorul autorităților elvețiene, legislația elvețiană privind secretul bancar este contrară atât articolului 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, cât și articolului 10 din Tratatul european privind Drepturile omului. 

Guvernul elvețian nu a fost în măsură să prezinte argumente convingătoare pentru a demonstra de ce și în ce sens dezvăluirea infracțiunilor financiare ar putea duce la o pedeapsă de până la trei ani de închisoare.