Ieșirea în spațiu deschis a avut loc în cursul zilei de vineri. Potrivit Agenției spațiale americane, NASA, cei doi astronauţii Steve Bowen şi Woody Hoburg ,au petrecut aproximativ şase ore în afara Stației Spațiale Internaționale, ISS.

Mai multe misiuni au avut deja loc în cadrul pregătirilor pentru instalarea panoului solar, care are o lungime de 18 metri şi o lăţime de 6 metri, şi care au drept scop să îmbunătăţească alimentarea cu energie a Staţiei Spaţiale Internaţionale. Un alt IROSA (International Space Station Roll-Out Solar Array) urmează să fi instalat săptămâna viitoare.

Între timp, un ultim studiu realizat de experții NASA a scos în evidență faptul că spaţiul poate fi un loc neprietenos pentru corpul uman, întrucât condiţiile de microgravitaţie şi alţi factori afectează fiziologia noastră, inclusiv la nivelul creierului. În acest context, oamenii de ştiinţă americani au anunţat că astronauţii care au călătorit pe ISS sau la bordul altor navete NASA în cadrul unor misiuni de cel puţin şase luni s-au confruntat cu o expansiune importantă a ventriculelor cerebrale - spaţii din centrul creierului care conţin lichid cefalorahidian.

Acest fluid incolor pluteşte în interiorul şi în jurul creierului şi măduvei spinării. El căptuşeşte creierul pentru a-l proteja de impacturile bruşte şi contribuie totodată la eliminarea reziduurilor. În baza scanărilor cerebrale realizate pe un grup de 30 de astronauţi, cercetătorii au descoperit că ventriculele cerebrale au nevoie de trei ani pentru a-şi reveni complet după astfel de călătorii, sugerând că un interval care să aibă cel puţin această durată este recomandat între două misiuni spaţiale îndelungate.

"Dacă ventriculele nu au suficient timp pentru a se recupera între două misiuni consecutive, acest lucru ar putea avea un impact asupra capacităţii creierului de a se adapta la schimbările suferite de fluide în condiţii de microgravitaţie. De exemplu, dacă ventriculele au fost deja lărgite în urma misiunii precedente, ele ar putea deveni mai puţin conforme şi/sau să beneficieze de mai puţin spaţiu pentru a se extinde şi de a se acomoda la schimbările de circulaţie suferite de fluide în timpul misiunii viitoare", a declarat Heather McGregor, profesoară de ştiinţe neurologice la Universitatea Florida şi coordonatoarea acestui studiu, publicat în revista Scientific Reports.

Absenţa gravitaţiei terestre modifică creierul uman. "Pare să fie un efect mecanic", a spus Rachel Seidler. "Pe Pământ, sistemul nostru vascular are valve care previn situaţia în care toate fluidele noastre corporale s-ar scurge în picioare din cauza gravitaţiei. Însă, în condiţii de microgravitaţie, se produce efectul invers - fluidele se îndreaptă spre creier. Această modificare a scurgerii fluidelor către creier are cel mai probabil ca rezultat expansiunea ventriculară, iar creierul ajunge să stea mai sus în interiorul craniului".