Un loc care este, de asemenea, punctul central al unui proiect local de piscicultură menit să protejeze această resursă prețioasă. Pentru Kanamari, unul dintre cele șapte grupuri etnice care trăiesc în această vale fluvială, povestea mitică a pirarucului (Arapaïma gigas) sună astfel: "o frunză de copac a căzut în apă și a devenit un pește uriaș".

Hrana obișnuită a amerindienilor care trăiesc la marginea imensei păduri amazoniene, pirarucu figurează acum în meniurile marilor restaurante și ale altor "fusion foods" din Rio, Bogota și Lima. Succesul pirarucu a făcut din el o marfă nefericită: prețul de achiziție bate recorduri în piețele și depozitele ilegale de gheață din Atalaia do Norte, Benjamin Constant, Tabatinga (Brazilia) și orașul vecin geamăn Leticia (Columbia), principalele așezări din Triunghiul celor trei frontiere.

Pirarucu este unul dintre cei mai mari pești de apă dulce de pe planetă: omnivor, poate ajunge până la 3 metri lungime și poate cântări peste 200 kg. Înotătoarea sa dorsală stacojie se îngustează spre coadă, iar capul său ciudat și aplatizat și ochii proeminenți îi dau aspectul unei fosile preistorice. Totul la pirarucu este bun: carnea și fileurile, bineînțeles, sunt suculente, aproape fără oase și fără gustul noroios obișnuit al peștilor de apă dulce. Pielea și solzii (rezistenți la atacurile piranha) sunt folosiți și vânduți ca brelocuri turiștilor.

Se pescuiește cu ajutorul unor plase și harpoane, peștele ieșind la suprafață pentru a respira cel puțin o dată la douăzeci de minute. Poate fi văzut la începutul anului - când apa este la cel mai înalt nivel - în lacurile și iazurile care se înșiră de-a lungul meandrelor Amazonului și a afluenților săi. Pescuit în exces în toată Amazonia braziliană, pirarucu aproape a dispărut în anii 1990, până când poliția de mediu Ibama a introdus reglementări stricte în 2004. În statul Amazonas, pescuitul de pirarucu este strict reglementat. El este interzis în rezervația Javari, cu excepția consumului propriu.

Sprijinit de un ONG brazilian (CTI) și gestionat direct de amerindienii Kanamari, un proiect de piscicultură naturală este în prezent testat în Javari Mijlociu, pe baza unor metode de gestionare durabilă implementate cu succes în alte părți ale țării. 
"Ideea este ca populația indigenă să se hrănească și să își asigure nevoile, protejându-și în același timp teritoriul", a explicat Thiago Arruda, responsabilul local al CTI.