Planeta Uranus a fost în opoziție joi noaptea (4 noiembrie), părând mai strălucitoare și mai mare pe cerul nopții pe măsură ce trece cel mai aproape de Pământ, scrie The Independent. 

A șaptea planetă de la Soare se află la o distanță de 2,8 miliarde de kilometri de Pământ în punctul său de opoziție, punct creat atunci când se aliniază cu Pământul de aceeași parte a Soarelui. Planeta a fost vizibilă chiar deasupra orizontului pe cerul estic pentru întreaga noapte de 4 spre 5 noiembrie, putând fi văzută cu ochiul liber, asemenea unei stele a cărei lumină pălește. 

Planeta verde albăstruie

Scăldată complet în lumina Soarelui, planeta și-a dezvăluit culoarea albastru-verde pal, cauzată de metanul din atmosfera sa, atunci când a putut fi privită cu un telescop sau un binoclu.

Strălucirea planetei Uranus a părut și mai profundă în comparație cu aura sa obișnuită, deoarece opoziția sa față de Pământ coincide cu o Lună Nouă. Acest lucru înseamnă că cel mai strălucitor obiect de pe cerul nopții a fost abia vizibil și lumina sa nu a interferat cu vizualizarea planetelor sau a stelelor.

„Deși Uranus nu este considerată o planetă vizibilă, la opoziție este suficient de strălucitoare pentru a fi vizibilă pentru cineva cu o vedere excelentă pe un cer foarte întunecat și în condiții ideale”, notează NASA.

Citește și: Cum văd românii viitorul? 6 din 10 persoane cred că urmează mari catastrofe climatice

Marea Pată Roşie de pe Jupiter, mult mai adâncă decât se credea

Date primite de la sonda Juno a NASA au oferit mai multe informaţii despre atmosfera uimitoare şi violentă a planetei Jupiter, inclusiv despre Marea Pată Roşie, cercetătorii constatând că această furtună imensă şi învolburată se extinde mult mai departe în jos decât se credea anterior, informează Reuters vineri, scrie Agerpres. 

Oamenii de ştiinţă au anunţat joi că Marea Pată Roşie se afundă între aproximativ 350 până la 500 de kilometri sub vârfurile norilor de pe Jupiter, constatare la care s-a ajuns pe baza măsurătorilor cu microunde şi ale câmpului gravitaţional obţinute de la Juno.

Datele le oferă oamenilor de ştiinţă care studiază cea mai mare planetă din sistemul solar - atât de mare încât 1.000 de Pământuri ar putea încăpea în ea - o imagine tridimensională a atmosferei lui Jupiter.